Chimioterapia convenţională, în comparaţie cu TKI ai EGFR de primă generaţie, a fost asociată cu o îmbunătăţire a PFS dar nu şi a OS, la pacienți cu forme avansate de NSCLC cu WT EGFR


Ghidurile curente recomandă atât TKI ai EGRF, cât şi medicamentele chimioterapice citotoxice ca opţiuni de tratament standard pentru pacienţii cu EGRF de tip sălbatic (WT) care au fost trataţi anterior pentru EGRF. Cu toate acestea, nu este clar dacă TKI ai EGFR sunt la fel de eficienţi ca şi chimioterapia la pacienţii cu EGFR de tip sălbatic.

Obiectivul cercetării de faţă a fost de a determina asocierea dintre TKI ai EGFR de primă generaţie vs. chimioterapie din perspectiva supravieţuirii la pacienţii cu forme avansate de NSCLC cu WT EGFR. Sursele de date au fost PubMed, EMBASE, baza de date Cochrane şi rezumatele întâlnirilor Societăţii Americane de Oncologie Clinică şi cele ale Societăţii Europene de Oncologie medicală, de până în decembrie 2013. Studiile eligibile au fost studiile controlate randomizate care au comparat TKI ai EGFR cu chimioterapia convenţională la pacienţii cu forme avansate de NSCLC. Dintre cele 1.947 de articole urmărite, au fost incluse 11 studii care au încorporat 1.605 de pacienţi cu WT EGFR. Astfel, doi revizori au extras caracteristicile studiilor şi rezultatele. Riscul de eroare a fost evaluat folosindu-se instrumentul Cochrane. Toate măsurătorile au fost cumulate folosindu-se modele de efecte aleatorii şi au fost calculate valorile pentru 95%CIs.

Obiectivul principal a fost supravieţuirea în absenţa progresiei bolii (PFS), măsurată ca indice de risc (HR), iar obiectivele secundare au fost rata de răspuns obiectiv şi supravieţuirea generală (OS), exprimate ca risc relativ şi respectiv HR.

În rândul pacienţilor cu tumori WT EGFR, chimioterapia a fost asociată cu îmbunătăţiri ale PFS, în comparaţie cu TKI (HR pentru TKI, 1,41; 95%CI, 1,10-1,81). Nu a fost identificată o diferenţă semnificativă statistic între subgrupuri din punct de vedere al liniei de tratament (prima linie vs. a doua linie sau alta ulterioară), al medicamentului experimental, al etniei dominante sau al metodei de analiză a mutaţiei EGFR. Studiile care au folosit mai mult platforme sensibile decât secvenţializarea directă au fost asociate cu un beneficiu semnificativ pentru PFS în cazul chimioterapiei (HR pentru TKI, 1,84; 95%CI, 1,35-2,52). Asocierea chimioterapiei cu îmbunătăţirea PFS a fost de asemenea semnificativă în studiile pentru a doua linie de tratament sau pentru liniile ulterioare (HR, 1,34; 95%CI, 1,09-1,65). Rata de răspuns obiectiv a fost mai mare pentru chimioterapie (92/549, 16,8%, vs. 39/540, 7,2%, pentru TKI; riscul relativ pentru TKI, 1,11; 95%CI, 1,02-1,21); cu toate acestea, nu a fost observată o diferenţă semnificativă statistic din punct de vedere al supravieţuirii generale (HR pentru TKI, 1,08; 95%CI, 0,96-1,22).

Concluziile studiului au fost că, în rândul pacienţilor cu forme avansate de NSCLC cu WT EGFR, chimioterapia convenţională, în comparaţie cu TKI ai EGFR de primă generaţie, a fost asociată cu o îmbunătăţire a PFS dar nu şi a OS.


Sursa:
June-Koo Lee, MD; Seokyung Hahn, PhD; Dong-Wan Kim, MD, PhD; Koung Jin Suh, MD; Bhumsuk Keam, MD; Tae Min Kim, MD, PhD; Se-Hoon Lee, MD, PhD; Dae Seog Heo,MD, PhD. Epidermal Growth Factor Receptor Tyrosine Kinase Inhibitors vs Conventional Chemotherapy in Non–Small Cell Lung Cancer Harboring Wild-Type Epidermal Growth Factor Receptor. A Meta-analysis. JAMA April 9, 2014 Volume 311, Number 14.  JAMA. 2014;311(14):1430-1437. doi:10.1001/jama.2014.3314