Pacienții cu mutații L858R tratați cu erlotinib ar putea avea un risc mai mare de metastaze cerebrale în comparație cu cei cu mutație de exon 19


Rezumate cheie la Simpozionul Multidisciplinar în Oncologie Toracică din 2014, Chicago

Poster # 183 – Riscul de metastaze cerebrale în NSCLC cu EGFR-mutant tratat cu erlotinib: Există un rol al iradierii craniene profilactice?, S. Patel et al.


Detalii:


  1. Scopul studiului: de a evalua rata metastazelor cerebrale la pacienții care primesc erlotinib și identificarea factorilor predictivi pentru MC în această populație, de a determina dacă aceștia pot beneficia de supravegherea CNS strictă sau de iradiere craniană profilactică (PCI)
  2. Detaliile studiului: Analiză retrospectivă, N=112 de pacienți cu NSCLC EGFR-mutant metastatic care s-au prezentat inițial fără boală intracraniană și care au fost tratați cu erlotinib între 2004 și 2013
  3. Rezumatul datelor:
    1. 73 (65%) și 34 (30%) au fost purtători ai delețiilor de exon 19 și respectiv ai mutațiilor de exon 21 (L858R); cinci pacienți aveau alte mutații
    2. 38 de pacienți au dezvoltat MC, pentru o incidență brută de 33,9%
    3. Supraviețuirea medie a fost de 25,2 luni
    4. În rândul pacienților cu MC, durata medie până la MC a fost de 28,9 luni
    5. Incidența cumulativă a MC la 2 și 3 ani a fost de 14,7% și respectiv 30,3%
    6. Incidența cumulativă a MC la 2 ani a fost de 23,2% în grupul cu exon 21 vs. 10,4% în grupul cu exon 19
    7. Factor asociat semnificativ cu MC: mutația L858R (exon 21) (raport de risc [HR] 1,93 vs. deleție de exon 19, p=0,035)